Ferentari este un cartier situat în sectorul 5 al Bucureștiului, ce se învecinează cu Cartierul Giurgiului și Cartierul Autobuzul la est, și cu cartierul Rahova la vest. Acest cartier se întinde de-a lungul Căii Ferentarilor și Prelungirii Ferentari, la extremitatea estică a sectorului 5 al Bucureștiului. Zona începe de la intersecția Căii Ferentarilor cu Șoseaua Sălaj și se întinde până la ultimele locuințe din sud. Limita estică a cartierului este marcată de fosta cale ferată București Filaret – Giurgiu, inaugurată în 1869, în timp ce la vest și nord-vest, cartierul se extinde până la Șoseaua Sălaj.
Ferentari are o reputație controversată, adesea descrisă în mod negativ. Publicații internaționale, cum ar fi DailyMail, l-au menționat printre cele mai nesigure locuri de vizitat, invocând motive precum actele de violență, furturile, insalubritatea și alte infracțiuni. Cu toate acestea, aceste percepții sunt disputate. Conform datelor oficiale furnizate de Poliția Română, sectorul 5 din București, în care se află Ferentari, are cel mai mic număr de infracțiuni din capitală, ceea ce contrazice imaginea de nesiguranță asociată cartierului.
De-a lungul secolului al XIX-lea, zona în care se află Ferentari era predominant agricolă, parte din periferia sudică a Bucureștiului. Această regiune nu era inclusă în limitele administrative ale orașului și, prin urmare, nu apărea pe planul Borroczyn din 1854. Totuși, harta topografică Satmari din 1864 o reprezintă clar ca o zonă agricolă, care se extindea de la linia de centură pe aproximativ 1-2 km către sud și est, cu o dezvoltare limitată către nord și vest. La acea vreme, Bucureștiul se afla în plin proces de extindere, iar zonele periferice, inclusiv Ferentari, erau caracterizate de livezi, podgorii și câteva așezări împrăștiate de-a lungul drumurilor principale.
Pe măsură ce orașul s-a extins, la începutul secolului XX, zona Ferentari a început să se densifice. Hărțile din 1911 și 1914 arată apariția unor noi străzi, cum ar fi Strada Veseliei, și extinderea rețelei urbane. Până în anii 1920 și 1930, limitele administrative ale Bucureștiului erau bine definite, iar zona de astăzi a cartierului Ferentari era încă o zonă agricolă, deși în plin proces de urbanizare, odată cu dezvoltarea industriei din apropiere. Această industrializare a atras forță de muncă, ceea ce a dus la extinderea treptată a cartierului.
În perioada interbelică, Ferentari a făcut parte atât din sectorul III al Bucureștiului, cât și din comuna suburbană Șerban Vodă, care includea mai multe localități adiacente. De exemplu, comuna Șerban Vodă a fost înființată la 1 aprilie 1914 și includea satele Belu și Progresu, care anterior făcuseră parte din comuna Jilava. În 1948, Ferentari a fost inclus în Raionul V.I. Lenin, ca parte a reorganizării administrative a capitalei. Această structură administrativă a fost păstrată până în 1968, când cele opt raioane ale Bucureștiului au fost reorganizate în șase sectoare, iar Ferentari a devenit parte a sectorului 5.
Originea numelui cartierului este incertă, însă există mai multe teorii. Una dintre ele sugerează că numele „Ferentari” ar proveni de la soldații olteni din armata domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care ar fi fost împroprietăriți cu pământ în această zonă, ca recompensă pentru vitejia lor. O altă teorie leagă numele de oastea lui Mihai Viteazul, care ar fi avut un câmp de exerciții în această zonă. De asemenea, există ipoteza că numele cartierului are o origine latină, derivată din cuvântul „Ferentarius”, care desemna un soldat din infanteria ușoară a legiunilor romane.
De-a lungul timpului, Ferentari a fost un cartier marcat de schimbări economice și sociale. Dacă în secolul al XIX-lea era o zonă agricolă aflată la periferia capitalei, începând cu secolul XX, industrializarea și creșterea populației au contribuit la transformarea sa într-o zonă urbană densă. În prezent, Ferentari este parte integrantă a sectorului 5, păstrându-și însă, în anumite privințe, statutul de zonă marginalizată, deși statisticile oficiale contrazic percepția negativă despre securitatea acestui cartier.
sursa foto: www.facebook.com/tea.tom.dungi
Comments are closed.