Satul Sintești se află la doar câțiva kilometri de București, însă ceea ce se întâmplă acolo are un impact major asupra locuitorilor Capitalei. Fumul rezultat din arderile ilegale din Sintești este purtat de curenții de aer și determină în mod constant creșteri ale nivelului de poluare, semnalate de senzorii care monitorizează calitatea aerului. Acest fenomen nu este nou și, din păcate, nici unic în România. Autoritățile au tolerat această situație de ani de zile, lăsându-se înfrânte de corupție și ignoranță. Această afacere, care generează zeci de milioane de euro anual, continuă să prospere în ciuda eforturilor sporadice ale activiștilor de mediu și ale instituțiilor statului.
La prima vedere, Sintești poate părea un loc plin de contraste izbitoare. Când intri în sat, ceea ce te izbește este imaginea palatelor uriașe, decorate cu fast, ale romilor bogați. Aceste case, cu garduri înalte și opulente, ascund secrete întunecate, însă în afară de mirosul greu de fum, nu ai avea niciun indiciu că ceva ar fi în neregulă. Adevărul se ascunde în spatele acestor fațade, unde se găsesc cocioabele săracilor. Chiar și romii bogați îi numesc pe aceștia “săracii”, separându-se de ei nu doar prin poziția socială, ci și prin amplasarea locuințelor. Mai în spate, după cocioabe, se află “vetrele” unde se ard în mod regulat cabluri, cauciucuri și plastic, toate provenind din dezmembrările auto. În spatele acestui haos al arderilor, se pot observa munți de deșeuri din construcții – materiale care fie nu pot fi arse, fie nu sunt suficient de profitabile pentru a fi incinerate.
Această practică ilegală se bazează pe un mecanism de afaceri bine pus la punct. În service-urile auto, unde se demontează mașinile, ar trebui eliminat în mod corespunzător orice fel de deșeu. Însă, pentru a evita costurile asociate eliminării responsabile a acestora, proprietarii de service-uri apelează la locuitorii din Sintești. Le oferă o mică sumă de bani pentru a transporta și a arde aceste deșeuri în sat. Este un sistem eficient pentru ambele părți: service-urile scapă de deșeuri fără costuri suplimentare, iar săracii din Sintești primesc o sumă infimă pentru munca lor. Marian Borondel, comisar la Garda Națională de Mediu, a explicat acest proces în detaliu, arătând către grămezile de plastic pregătite pentru ardere. Chiar în cadrul unui control recent realizat de Garda de Mediu împreună cu Jandarmeria, au fost găsite peste zece astfel de grămezi, evidențiind amploarea fenomenului.
Satul Sintești funcționează după o ierarhie bine definită. La stradă locuiesc bogații – cei care controlează afacerile importante. Ei dețin puncte de colectare a deșeurilor, unele dintre ele având chiar autorizații de mediu, acoperind astfel în mod legal o activitate care, în esență, se desfășoară în mare parte în ilegalitate. În spatele lor sunt oamenii săraci, cei care ard cablurile și recuperează cuprul sau fierul, pe care îl vând apoi către bogați la prețuri derizorii. Pentru ei, această muncă reprezintă o sursă de supraviețuire, un mijloc de a câștiga o pâine.
Deși această afacere funcționează de ani de zile, Sintești a devenit cunoscut la nivel național datorită activiștilor de mediu, în special lui Octavian Berceanu. Acesta a fost până de curând șeful Gărzii de Mediu și a adus în atenția publicului problema arderilor ilegale din Sintești. Toamna trecută, rețelele independente de monitorizare a calității aerului din jurul Bucureștiului indicau frecvent depășiri masive pentru PM10 și PM2,5, poluanți extrem de periculoși pentru sănătate. În timp ce autoritățile dădeau din umeri, activiștii de mediu, conduși de Berceanu, au semnalat că aceste creșteri sunt cauzate de arderile ilegale de deșeuri din Sintești.
Ajuns în primăvară la conducerea Gărzii de Mediu, Octavian Berceanu a desfășurat zeci de acțiuni în zonă, reușind să reducă masiv fenomenul pentru o perioadă. Însă, după demiterea sa și începând cu luna septembrie, arderile ilegale au reînceput, semnalând faptul că problema este departe de a fi rezolvată. Este un război împotriva unei realități complexe, în care sărăcia, corupția și lipsa de implicare a autorităților se împletesc într-un cerc vicios.
Sintești este astfel simbolul unei Românii care închide ochii în fața problemelor grave de mediu și sănătate publică. În spatele palatelor luxoase și al gardurilor înalte, se ascunde o lume unde oamenii ard materiale toxice pentru a-și asigura existența, alimentând în același timp o afacere de milioane de euro. Ceea ce pare a fi doar o problemă locală afectează, de fapt, sănătatea a milioane de oameni și ridică întrebări serioase despre eficiența autorităților și despre prioritățile unei societăți care permite ca astfel de practici să continue.
Comments are closed.